Sunt o nevastă de profet
Rămasă văduvă cu doi copii
Și-acum la poartă stă un domn
Ce vine după datorii

Astăzi te iert, dar data viitoare
Când vin, îți iau copiii in robie
Ca să plătească împrumutul
Cât timp? Ha! Ha! O veșnicie!

Mă prăbușesc. O Doamne Dumnezeu
Ce să mă fac? Atât mai am
Du-te la Elisei si strigă sa te-ajute
Ca i-am dat indoită incărcătura cu balsam

Alerg și-mi strig păsul din drum
Și el mă-ntreabă ce-am acasa
Aceeasi întrebare ca și cel cu datoria
Mă prăbușesc, puterile mă lasă

Mai am un vas cu untdelemn
Atunci te du pe la vecinii tăi
Adună vase goale, multe,
Că Dumnezeu ascultă pe ai sai

Până la -amiază am adunat
Vase de am umplut bucătăria
Copiii țopăiau in jur
Și eu nu-nțelegeam de unde bucuria

Am închis ușa după noi
Și prin credință am turnat din vas
Puținul untdelemn și -a început să umple
Un vas, incă un vas și încă-un vas.

Mă prăbușesc din nou, Jehova Jire
Îți mulțumesc! Alerg ca datoria
Să o plătesc celui cu împrumutul
Și-apoi trăim cu tine veșnicia

Povestea mea e și poveste noastră
Nu vă ascundeți in necaz, strigați
La Cel ce are și balsam și veșnicia
În fiecare dimineață alergați

Aduceți pe copii și pe vecini
Și vasul cu untdelemn chiar de-i ciobit
Că El va umple vasul și vă fi cu voi
In infinit!